Într-o tigaie rudă de cazne cu tuciul, torni la întâmplare câteva bucăți sănătoase de afumătură…

Cum ar veni:
Se ia mai întâi o măsură bună de mălai din ăla galben, răsturnat pe fundul hârdăului direct din moară și se aruncă într-un tuci trecut prin multe suferințe. În viforul ce-l amesteci cu făcălețul (nu cu telul), arunci și un vârf de lingură de ulei, ca să lucească nebunia. Arunci tuciul cu fundu-n sus, cât să se sufoce cu propria respirație (1).

Într-o tigaie rudă de cazne cu tuciul, torni la întâmplare câteva bucăți sănătoase de afumătură, dezvirginate odată cu garnița pusă bine pentru sapa „dintâi”. Poți să te înduri și de 2 costițe cărnoase, că n-o fi moarte de om. Cârnații vezi că sunt deja trași prin prăjeală astă iarnă, așa că-i pui mai pe urmă, după ce se scaldă carnea cu niște felii mari de ceapă albă și roșie (2).

Când le vezi că lucesc de rumeneală, spargi 3 ouă mari scoase din fânul cuibarului și le lași câteva gânduri să se acomodeze cu veselia (3).

Iei apoi afacerea în mâini și îndoi pe ele o lingură de lemn trecută prin dinții bunilor și nepoților. Le amesteci fără întrerupere, le întorci pe toate părțile, până înnebunesc și se lipesc unele de altele (4).

Ridici tigaia de pe foc și o lași să respire puțin lângă amicul tuciuriu (5). Îl ridici apoi pe negrul cel mare și lași aburul din porumbul galben să se amestece cu suflarea afumăturii (6).

Știi că abia poți să mai reziști, dar îți lași, totuși, 3 secunde cât să tragi puternic, ca o rugăciune, mirosul de nebunie pe care l-a fermentat Dumnezeu acolo.

Zi Doamne-ajută!

 

sursa :  https://www.facebook.com/petrut.dumitru.7

 

Comentarii

Comentarii

Comentati !

%d blogeri au apreciat: