Category Archives: România

Cum funcţionează patul de pe sobă, ingenioasa metodă folosită de ţărani acum un secol pentru a face faţă gerului

Cum reuşeau să se încălzească românii acum un secol sau chiar jumătate de secol? Ei bine, îşi făceau un pat pe sobă. Privilegiaţii care aveau parte de acest pat călduros erau în special copiii şi bătrânii.

Sarcina caloriferului care ne ţine cald iarnă de iarnă, o avea acum 100 de ani soba. Aceasta nu doar că încălzea locuinţa pe timp de iarnă, ci era folosită şi ca şi „aragaz” pentru prepararea mâncării şi ca şi cuptor pentru pâine, cozonaci şi plăcinte, dar şi ca şi pat. Potrivit etnologului din cadrul Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud Mihaela Bolog, sobele cu pat au dispărut acum 50 de ani, când a început procesul de modernizare, iar oamenii fie s-au mutat la oraş, fie au avut acces la mobilă mai variată şi au renunţat la sobele din cărămidă şi lut cu pat. Soba cu pat a fost folosită cu succes preţ de secole, nefiind casă la ţară sau la oraş care să nu aibă aşa ceva.

Rețetă SALATĂ DE BOEUF

SALATĂ DE BOEUF. Salata de boeuf, una dintre cele mai puțin calorice preparate, este nelipsită de pe masa românilor de sărbători, gospodinele folosind mai multe rețete pentru a prepara salată de boeuf.

Salata de boeuf, preparată de gospodine cu ocazia meselor festive, este un produs nelipsit de pe masa românilor. Numele de salată de boeuf provine din limba franceză, cuvântul „boeuf” înseamnând „vită”. Românii au însă mai multe rețete pentru a prepara salata de boeuf, cu vită, cu pui sau chiar și fără carne, de aceea vă prezentăm 10 rețete de salată de boeuf.

“Scrumbia de Dunăre afumată”, la un pas de dobândirea protecției la nivelul Uniunii Europene

Dosarul pentru “Scrumbia de Dunăre afumată” a trecut de etapa opoziției naționale și a fost transmis la Bruxelles conform procedurilor europene, în vederea înregistrării și dobândirii protecției la nivelul Uniunii Europene ca Indicație Geografică Protejată (IGP), conform unui comunicat al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Potrivit MADR, “Scrumbia de Dunăre afumată” este obținută prin metoda de sărare și afumare la rece, specifică ariei geografice de proveniență, care conferă unicitate produsului propus pentru înregistrare la nivel european.

În comunicat se precizează că potențialul gastronomic și natural al României, pus în valoare de Politica Agricolă Comună prin politica de calitate, poate constitui un element important în vederea creșterii valorii adăugate a produselor agroalimentare care poate duce la dezvoltarea zonelor rurale, în special și a comerțului cu produse de calitate în general.

România deține deocamdată trei produse românești recunoscute la nivel european: Magiunul de prune de Topoloveni (Indicație Geografică Protejată), Salamul de Sibiu (Indicație Geografică Protejată) și Telemeaua de Ibănești (Denumire de Origine Protejată). Alte două produse se află în analiză la Comisia Europeană, “Novac afumat din Țara Bârsei” și “Cârnați de Pleșcoi”.

scrumbia_de_dunare_afumata_03669500

Premiera dupa 83 de ani: a fost fotografiat in Romania un zagan – specie rara de vultur

Biologii de la Societatea Ornitologică Română (SOR) au fotografiat pe teritoriul României un zăgan, specie de vultur care nu a mai fost confirmată în țara noastră de 83 de ani, potrivit unui comunicat al SOR. Până acum, zăganul Adonis a survolat Transilvania. În zilele în care se deplaseaza, Adonis poate parcurge 190-200 de kilometri sau chiar mai bine. Traseul său poate fi observat online pe hartă, la următoarea adresă: http://rapaces.lpo.fr/gypaete-grands-causses/le-suivi-des-oiseaux#idancre1

Datale publice de pe acest site au un delay de câteva zile, în funcţie de cum sunt recepţionate de la emiţătorul de tip GPS-GSM.

Zagan-1

Zaganul, numit Adonis, este parte a unui proiect de reintroducere a speciei in Europa. Pasărea ajunsă în România provine dintr-un program de înmulţire din captivitate, din Cehia, şi a fost eliberată în 2014 în Masivul Central Francez.

Adonis a plecat apoi prin toată Europa –Belgia, Germania, Elveţia, Franţa, Austria, Slovacia, Polonia, Belarus, Ucraina și acum România.

Locul în care s-a născut gloriosul mic românesc: cârciuma lui Iordache Ionescu de pe Covaci no.3

Trei Ionești săraci. * O tavernă se preface în restaurant. * Un ziarist undercover și niște mațe lipsă la apelul grătarului – nașterea romanțată a micului. * Expozițiile mondiale de la Paris – un lăutar la „Elysee”; micul și vinurile lui „nea” Radu devin mari. * Nimic nu se naște din spuma mării – de la „un fel de cârnăcior foarte condimentat” la „cârnații mititei” și apoi la „mici”; și, totuși, Stambulul. * Ciolac devine regele lăutarilor, iar „Iordache N. Ionescu” cea mai cunoscută cârciumă din București. * Primul Război – o masă pe cinste la „Iordache”; când tunurile vorbesc muzele tac. * Moartea discretă a unui lăutar ajuns în mizerie. * „Iordache” pleacă de pe Covaci.

În inima centrului istoric al Bucureştilor, unde astăzi abundă de terase cu aere europene, în 1857 se deschidea o locantă ce va face legendă prin impunerea un standard al calităţii produselor și al servirii nemaiîntâlnit până atunci. Printre care cu boi, sacagii, vânzători ambulanţi, hanuri şi alte exclusivităţi balcanice, îşi făcea apariţia, timid, o modestă tavernă mai degrabă, asezonată cu o mică terasă acoperită cu rogojini, şi care purta un nume simplu, ţărănesc: „Trei foi de viţă”.

Proprietarul era un selfmademan din Bărăgan, George Ionescu (1828-1905), care la doar 14 ani plecase din Ciochina de Ialomița pentru a se angaja ucenic la marele negustor de băuturi spirtoase, Smarandache. După 10 ani de viață spartană, Ionescu economisește 2.000 de lei cu care pornește în afaceri pe cont propriu, investind la început într-o băcănie. După ce se implică și în cârciumărit, se axează pe comerțul cu zahăr, devenind unul din marii actori ai pieței bucureștene de profil. Pentru a putea decola spre marile afaceri, el şi-i alătură şi pe cei doi nepoți ai săi, frații Iordache și Constantin Ionescu, tot fii de plugar din Ciochina. În timp, doar primul rămâne atașat cârciumăritului; celălalt dispare pe drum.

%d blogeri au apreciat: