Cum se prepară celebrele „Oauă Ţărgăsiti“, micul dejun preferat de aromânii de la Dunărea de Jos

Pe cât este de simplă reţeta, pe atât este de gustoasă este mâncarea. Preparatul a intrat şi în meniul românilor din sudul Moldovei şi nordul Munteniei, mai ales că gătitul lui durează doar câteva minute.

Bălţile Dunării au fost, de secole, refugiile preferate ale aromânilor care, în perpetua lor transhumanţă, au fost un adevărat vector de transmitere, între diferitele zone ale ţării, de obiceiuri, tradiţii şi chiar reţete de bucate.
Păstrând proporţiile, se poate spune că, înainte de inventarea televizorului şi a radio, aromânii care tranzitau sau locuiau temporar (veniţi cu turmele de oi pentru clima blândă şi suculenta iarbă de baltă) au fost adevărate surse de transmitere a informaţiilor. Interesant este, însă, că în zona Galaţi-Brăila-Tulcea (la Dunărea de Jos adică), termenul de aromân nici măcar nu există. Celor care provin din amintita etnie sunt numiţi machidoni, iar tradiţia oieritului şi a prepararea caşului sau telemelei le-a rămas la fel de vie ca acum câteva secole , chiar dacă transhumanţa a dispărut.
Însă nu despre istoria machidonilor vom vorbi în articolul de faţă, ci despre una dintre cele mai simple şi gustoase reţete – de fapt un fel de „fusion”, după cum se spune în gastronomia modernă – moştenită de la aromâni. Se numeşte (recunoaştem, greu de pronunţat), „oauă ţărgăsiti”, este celebră printre aromâni (deşi au împrumutat-o şi foarte mulţi moldoveni, dobrogeni şi munteni) şi am descoperit-o la admirabilul Centru de Studii Proilavia de la Brăila.
Dar să purcedem la lucru.
Ingredientele necesare :
Un ardei capia roşu (60 g) O roşie (120 g) Brânza de oi (50 g) 3 ouă (120 g) Două linguri de ulei (30 mililitri) Sare (2g), piper alb (1g), busuioc (1g), eventual după gustul fiecăruia.
Mod de preparare :Ardeiul şi roşia se taie în cubuleţe mici. Se căleşte în ulei ardeiul până se înmoaie, se adaugă roşiile şi se lasă şi acestea la înmuiat. Peste compoziţie, se sparg cele trei ouă ca pentru ochiuri şi se presară brânza de oaie (rasă, ori doar sfărâmată) peste întreaga alcătuire. Se acoperă tigaia cu capac până se fac ochiurile. Se presară un vârf de cuţit (1g) de piper alb, un vârf de lingură de sare (2g) şi un vârf de linguriţă de busuioc (1g).
„Oauă ţărgăsiti” are ca varietate „Piperchi dinjicati ţărgăsite”, la care ouăle se bat ca pentru omletă înainte de a se adăuga peste legumele trase la tigaie, după cum menţionează cei de la Centrul de Studii Proilavia. Poftă bună!

Timișoara, în latină Тimisvaraia, în maghiară Temesvár, în germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar; în sârbă Темишвар, cu alfabet latin Temišvar

Journey to Sighişoara – the only medieval fortress in the Southeastern Europe that is still inhabited

The foundations of this UNESCO site were laid on the Cetăţii Hill by the Saxons that were brought into Transylvania in the 12th century.
Take your time to visit this little medieval jewel as you will definitely find something to amaze you at each step.
Dan Dinu
_______________________________________________
Vizitaţi Sighişoara singura cetate medievală încă locuită din Europa de Sud-Est, este un adevărat muzeu în aer liber. Plimbaţi-vă prin mijlocul istoriei, respiraţi atmosfera misterioasă a timpurilor de mult apuse şi încărcaţi-vă cu energie pentru a surprinde tabloul colorat al Sighişoarei!

Mi-e foame 🥘

Zahanaua Zexe (Icoanei) | Cea mai buna mancare romaneasca boiereasca din Bucuresti

Scriu acum despre amandoua Zahanalele Zexe, cea din Icoanei si cea de la Statuia Aviatorilor, pentru ca asa par sa fi fost concepute, sa fie la fel, cu acelasi concept, meniu si tip de servicii. Domnul Alexandru Consulea, patronul si cel care a conceput totul, le numeste Zahanaua Gastronomica Zexe, urmat de cate un identificator legat de adresa.

Daca imi aduc eu bine aminte, primul Zexe a fost pe Mihai Eminescu, langa Teatrul Metropolis, intr-o casa la care se ajungea printr-o alee foarte lunga si ingusta. Apoi s-a mutat pe o strada alaturata, pe Icoanei, pe unde era Piata galati inainte, sa fie vreo zece ani de atunci, daca nu si mai bine. Inainte a fost un restaurant italienesc acolo, Garibaldi, tinut de un italian mucalit, care a avut o oarecare perioada de glorie, dupa care nu stiu ce s-a intamplat de a luat-o in jos.

Domnul Consulea e un fel de filosof al gastronomiei romanesti, al celei boieresti, vechi, in parte uitata, pe care vrea sa o aduca din nou in restaurantele si in farfuriile romanilor. Ca si doamna Aurora Nicolau (Kera Calita) de la Jaristea, Alexandru Consulea si-a asumat un rol de lider al unei comunitati de patrioti pasionati de gastronomia romaneasca. A infiintat si o asociatie, cauta carti si documente vechi despre mancare, dezbate subiectele in discutii lungi cu alti filosofi si ganditori in ale mancatului bine in fata unor mese pline si a multor pahare de vin, pana noaptea tarziu, sintetizeaza, trage concluzii, experimenteaza fara incetare. Si, ca orice roman responsabil si gospodar, si-a facut propria fabricuta de carnuri si mezeluri, cu afumatorile lui, isi cauta si alege singur furnizorii, umbla prin tara dupa ei. Si diferenta se vede in farfurie.

Sunt foarte multe restaurante “cu specific romanesc” in Bucuresti, cum e si normal sa fie. Aproape toate, insa, aleg calea cea mai comoda, cu rudimentarul meniu “traditional romanesc”, zacusca – mici – sarmale – tochitura. Doar cateva s-au pus pe treaba si au facut meniuri mai sofisticate, cu lucruri pe care nu le gasesc de-a gata la Metro, semipreparate, ci pe care trebuie sa le faca ei in bucatarie – si asta daca isi bat capul sa caute retetele uitate si sa faca incercari peste incercari pana le iese bine.

Si dintre acestea putine, atatea cate sunt, Zexe pare sa fie cel mai bun, din cate stiu eu, si asta de multi ani incoace.

Meniul de la cele doua Zahanale Gastronomice Zexe, cea din Icoanei si cea din strada Sofia, de langa biserica Sacre Coeur, sunt identice si domnul Consulea forteaza ideea ca si mancarea e la fel. Eu am mancat de multe ori in fiecare dintre ele si nu mi s-a parut ca e la fel, oricat de nemultumit va fi domnul Consulea ca scriu asta. Mancarea de la “vechiul Zexe”, cel din Icoanei, mi se pare si mai buna si mai frumos prezentata. Si atmosfera de acolo, de la Zexe din Icoanei, e mai speciala, mai autentica, si asta te face sa crezi ca mancarea e mai buna, fara indoiala, insa ma incapatanez sa cred ca o diferenta vizibila exista.

%d blogeri au apreciat: