Vama Veche “Morning sail” foto : Vald Eftenie

Bragă după o reţetă secretă, din vremea Imperiului Otoman. Un turc şi o româncă şi-au împlinit visul

Doi soţi din Galaţi, el turc şi ea româncă, produc bragă, o băutură pe care o consumau odinioară soldaţii otomani. Reţeta este veche de sute de ani şi este identică cu cea folosită în Imperiul Otoman ca energizant, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Turcul Ismail şi soţia sa Mariana au deschis afacerea cu bragă în urmă cu cinci ani într-un laborator micuţ la ieşirea din Galaţi. Reţeta de bragă este secretă şi a fost moştenită de Ismail de la strămoşii săi, producătorul spunând că băutura era folosită pe vremuri pentru a da energie soldaţilor.

„Sunt de origine turcă, dar din bunici, străbunici născuţi în România, care au făcut şi ei bragă. Reţeta o păstrăm cu sfinţenie de sute de ani. Braga o preparăm în două sortimente: dulce, dar şi uşor fermentată, cu gust dulce-acrişor. Ea este făcută din făină neagră şi făină de porumb sau mălai. Este îndulcită cu zahăr şi apoi parcurge mai multe etape: etapa de fierbere, pe urmă urmează etapa de batere, tot ce a fiert se trece prin nişte filtre, se îndulceşte, se pune în sticle şi se scoate la vânzare. Braga este perla noastră. În perioada Imperiului Otoman, braga era folosită pentru a energiza şi vitaminiza soldaţii. Ea conţine proteine, glucide şi tot grupul vitaminelor B, conţine şi acid lactic foarte bun pentru sănătatea omului”, a povestit producătorul de bragă, Ismail Dilaver.

Înainte de a deschide afacerea, cei doi soţi s-au lovit de numeroase piedici, mai ales că nu prea găseau utilaje. Astfel, deşi au dorit să producă bragă imediat după Revoluţie, visul familiei s-a împlinit abia în anul 2013.

„Ideea era de mult timp în familia noastră. Neputinţa de a găsi utilaje ne-a făcut, însă, să rămânem să lucrăm în alte domenii, aşa că am activat aproape 18 ani în construcţii, am avut un depozit de vânzare materiale pentru construcţii. În 2013, am găsit nişte utilaje de la câţiva ingineri chimişti din Urziceni, care au încercat să facă şi ei bragă. Rezultatele pe care le-au avut nu au fost mulţumitoare, aşa că le-au vândut. Este vorba, în special, despre un cazan din fontă, care nu se mai fabrică în zilele noastre. A urmat o aventură pentru noi, veneam din alte domenii şi ne-am trezit în situaţia în care trebuie să devenim autodidacţi, să învăţăm noi lucruri. Norocul meu a fost că în tinereţe, chimia mi-a fost un prieten bun. Este greu să reconstitui ceva doar după nişte amintiri, reţeta a fost transmisă pe cale orală mai mult”, a povestit Mariana Dilaver.

Proprietarul Pescăriei lui Matei, cea mai populară cherhana de pe litoralul românesc, a lansat propria bere

După principiul „peștele înoată”, Matei Datcu, proprietarul Pescăriei lui Matei de la Agigea, și-a făcut propria marcă de bere pe care o vinde în restaurantul său de la malul mării.

Este vorba de o bere artizanală produsă în cantități mici de o microberărie din localitatea constănțeană Ovidiu. „Berea are 5,2 grade și este o befre nefiltrată”, spune Matei Datcu. Eticheta berii este personalizată și în centrul imaginii este prezentată caricatura lui Matei Datcu, care stă pe un scăunel de pescar și pescuiește o sticlă de bere din mare.

Berea a intrat din această primăvară în meniul Pescăriei lui Matei de la Agigea. Este o bere care costă 13 lei sticla de 330 de mililitri și se adresează unui public restrâns. Recordul de vânzări a fost înregistrat în minivacanța de 1 mai când au fost vândute circa 200 de beri.

Proprietarul microberăriei în care este produsă „Berea lui Matei” este un fost director al fabricii de bere Heineken din Constanța, Radu Chițu. Acesta a făcut împreună cu familia propria fabrcă unde produce de ceva timp marca de bere Cazino, destinată în special pieței din zona litoralului. Acum produce și „Berea lui Matei”, în cantități relativ reduse.

Pescăria lui Matei a fost inaugurată în urmă cu patru ani și este acum unul dintre cele mai populare locuri de servit masa de pe litoral atât în sezon cât și în afara lui. Matei Datcu a absolvit Facultatea de Chimie Alimentară a Universității Dunărea de Jos de la Galați și a fost inițial inspector al Direcției Sanitar Veterinare.

Cum se prepară celebrele „Oauă Ţărgăsiti“, micul dejun preferat de aromânii de la Dunărea de Jos

Pe cât este de simplă reţeta, pe atât este de gustoasă este mâncarea. Preparatul a intrat şi în meniul românilor din sudul Moldovei şi nordul Munteniei, mai ales că gătitul lui durează doar câteva minute.

Bălţile Dunării au fost, de secole, refugiile preferate ale aromânilor care, în perpetua lor transhumanţă, au fost un adevărat vector de transmitere, între diferitele zone ale ţării, de obiceiuri, tradiţii şi chiar reţete de bucate.
Păstrând proporţiile, se poate spune că, înainte de inventarea televizorului şi a radio, aromânii care tranzitau sau locuiau temporar (veniţi cu turmele de oi pentru clima blândă şi suculenta iarbă de baltă) au fost adevărate surse de transmitere a informaţiilor. Interesant este, însă, că în zona Galaţi-Brăila-Tulcea (la Dunărea de Jos adică), termenul de aromân nici măcar nu există. Celor care provin din amintita etnie sunt numiţi machidoni, iar tradiţia oieritului şi a prepararea caşului sau telemelei le-a rămas la fel de vie ca acum câteva secole , chiar dacă transhumanţa a dispărut.
Însă nu despre istoria machidonilor vom vorbi în articolul de faţă, ci despre una dintre cele mai simple şi gustoase reţete – de fapt un fel de „fusion”, după cum se spune în gastronomia modernă – moştenită de la aromâni. Se numeşte (recunoaştem, greu de pronunţat), „oauă ţărgăsiti”, este celebră printre aromâni (deşi au împrumutat-o şi foarte mulţi moldoveni, dobrogeni şi munteni) şi am descoperit-o la admirabilul Centru de Studii Proilavia de la Brăila.
Dar să purcedem la lucru.
Ingredientele necesare :
Un ardei capia roşu (60 g) O roşie (120 g) Brânza de oi (50 g) 3 ouă (120 g) Două linguri de ulei (30 mililitri) Sare (2g), piper alb (1g), busuioc (1g), eventual după gustul fiecăruia.
Mod de preparare :Ardeiul şi roşia se taie în cubuleţe mici. Se căleşte în ulei ardeiul până se înmoaie, se adaugă roşiile şi se lasă şi acestea la înmuiat. Peste compoziţie, se sparg cele trei ouă ca pentru ochiuri şi se presară brânza de oaie (rasă, ori doar sfărâmată) peste întreaga alcătuire. Se acoperă tigaia cu capac până se fac ochiurile. Se presară un vârf de cuţit (1g) de piper alb, un vârf de lingură de sare (2g) şi un vârf de linguriţă de busuioc (1g).
„Oauă ţărgăsiti” are ca varietate „Piperchi dinjicati ţărgăsite”, la care ouăle se bat ca pentru omletă înainte de a se adăuga peste legumele trase la tigaie, după cum menţionează cei de la Centrul de Studii Proilavia. Poftă bună!

Timișoara, în latină Тimisvaraia, în maghiară Temesvár, în germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar; în sârbă Темишвар, cu alfabet latin Temišvar

%d blogeri au apreciat: